Decizia CCR nr. 137/2018Punctul 18

18. În motivarea sesizării de neconstituționalitate, se arată că articolul unic pct. 2 din hotărâre prevede că amendamentele respinse de comisie mai pot fi supuse la vot numai dacă niciun amendament cu propunere de eliminare a unui text și niciun amendament adoptat de comisie nu este acceptat de forul decizional. Astfel, prin votarea unui singur amendament dintre cele menționate mai sus, toate amendamentele respinse de comisie se consideră a fi respinse în mod automat și de plenul Camerei Deputaților. În accepțiunea noului text regulamentar, plenul Camerei Deputaților nu mai poate să aleagă o variantă alternativă în care adoptă doar o parte dintre amendamentele propuse spre admitere și respinge doar o parte dintre cele propuse spre respingere, fiind constrâns ori să își însușească recomandările de admitere în tot sau în parte, ori să respingă toate recomandările și să lase textul normativ nemodificat. Se apreciază că această reglementare, cu toate că scurtează în mod semnificativ durata de adoptare a actelor normative și contribuie, astfel, la eficientizarea procedurii legislative, conferă raportului comisiei parlamentare o valoare cvasiobligatorie, contrară naturii sale juridice de act preliminar, cu caracter de recomandare, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale. Se ajunge la deplasarea unui centru de decizie constituțional la comisiile Camerei, ceea ce este contrar literei și spiritului Constituției. Rezultă că sunt încălcate prevederile art. 61 alin. (1) coroborate cu ale art. 64 alin. (4) din Constituție. ...