Decizia CCR nr. 118/2018Punctul 13

CCR · decizie de neconstituționalitate · 19.03.2018 · dosar 206A/2018
Punctul 13
13. Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la caracterul individual al legii, este de observat că înființarea unei instituții sau autorități de stat nu reprezintă un act individual, ci normativ, întrucât, instituția odată înființată, generează, în mod implicit, un număr nedefinit de raporturi juridice ce se nasc, se execută și se epuizează în legătură cu obiectul ei de activitate. Curtea a stabilit că adoptarea unei legi având ca obiect retrocedarea unor imobile unei persoane [Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1060 din 26 noiembrie 2005], atribuirea în proprietate a unui bun imobil [Decizia nr. 970 din 31 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 22 noiembrie 2007], aprobarea unui memorandum de înțelegere dintre Rompetrol și statul român [Decizia nr. 494 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013], transmiterea cu titlu gratuit a unui pachet de acțiuni [Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014], cumpărarea unui imobil [Decizia nr. 777 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1011 din 20 decembrie 2017] califică actul astfel adoptat ca fiind unul individual. Se constată că, prin aceste legi, a fost normată, într-adevăr, o singură activitate/acțiune, obiectivul urmărit prin aceste legi fiind realizat/epuizat prin însăși actul de voință al Parlamentului. Or, în cazul analizat, nu suntem într-o asemenea ipoteză. Din contră, normându-se înființarea unei instituții de învățământ, legiuitorul deschide o întreagă activitate generatoare de raporturi juridice ce vizează învățământul, în cazul dat, în limba minorității naționale. De aceea, legiuitorul este competent, în mod incontestabil, să înființeze și universități prin lege. Menționăm, spre exemplu: Legea nr. 119/1998 privind înființarea Universității de Medicină și Farmacie din Craiova^6; Legea nr. 239/2002 privind înființarea Universității „Titu Maiorescu“ din București^7; Legea nr. 237/2002 privind înființarea Universității „George Bacovia“ din Bacău^8; Legea nr. 238/2002 privind înființarea Universității Creștine „Dimitrie Cantemir“ din București^9; Legea nr. 241/2002 privind înființarea Universității „Nicolae Titulescu“ din București^10 și exemplele pot continua [sunt 35 de legi cu un asemenea obiect]. Față de această situație, înființarea unui liceu nu diferă cu nimic. Mai mult, din perspectiva exercitării dreptului la învățătură în limba unei minorități naționale, învățământul liceal preuniversitar este la fel de important ca învățământul universitar, întrucât numai asigurând dreptul la învățământ preuniversitar devine posibil învățământul universitar în limba maternă, fiind, așadar, o condiție sine qua non a acestuia din urmă. ^6 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998. ^7 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 30 aprilie 2002. ^8 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 30 aprilie 2002. ^9 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 30 aprilie 2002. ^10 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 30 aprilie 2002. ...
Sursa oficială ↗