Decizia CCR nr. 104/2018Punctul 40

40. În susținerea obiecției de neconstituționalitate sunt invocate dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 11 alin. (1) referitor la respectarea obligațiilor statului român ce îi revin din tratatele la care este parte, art. 65 alin. (2) lit. j) cu privire la domeniile care se legiferează în ședință comună, respectiv stabilirea statutului deputaților și al senatorilor, art. 75 alin. (1) și alin. (5) referitor la sesizarea Camerelor, art. 105 alin. (2) privind alte incompatibilități cu privire la funcția de membru al Guvernului care se stabilesc prin lege organică, art. 147 alin. (4) referitor la caracterul general și obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale și art. 148 alin. (4) cu privire la rolul Parlamentului, Președintelui României, Guvernului și autorității judecătorești de aducere la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. De asemenea, prin prisma art. 11 alin. (1) și art. 148 alin. (4) din Constituție, sunt menționate Decizia 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 354 din 14 decembrie 2006, și Legea nr. 365/2004 pentru ratificarea Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 5 octombrie 2004. ...