Decizia CCR nr. 100/2018Punctul 18

18. Totodată, prin Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25 iulie 2013, Curtea a reținut că stabilirea unor contravenții și a unor sancțiuni corespunzătoare reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Astfel, reglementarea unor contravenții este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Operatorul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârșirea unei contravenții nu poate invoca principiul libertății economice, în condițiile în care acesta nu respectă prevederile legale. Mai mult, nu se poate susține că unei persoane juridice de drept privat, care desfășoară activitatea de comercializare a produselor energetice în sistem en detail sau angro, în condițiile legii, îi este îngrădit accesul la activitatea economică, deoarece statul are obligația să respecte acest drept, iar nu obligația de a menține în viața economică o societate comercială, prin eforturi publice, atâta vreme cât aceasta nesocotește dispozițiile legale. În mod similar, desfășurarea activității economice nu se poate face decât cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, astfel încât sancționarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificația unei restrângeri nejustificate a acestei activități sau o încălcare a dreptului la muncă și a dreptului de proprietate. ...