Decizia CCR nr. 91/2018Punctul 7

CCR · decizie de neconstituționalitate · 28.02.2018 · dosar 2.022/111/2015
Punctul 7
7. Totodată, învederăm faptul că nu este competența Curții Constituționale să definească noțiunea de securitate națională, aceasta fiind competența exclusivă a legiuitorului și nici dacă, într-un caz concret, există o amenințare la adresa securității naționale, aspect ce este stabilit de autoritățile prevăzute de lege în materie, utilizând atunci când este necesar filtrul autorităților judiciare chemate să se asigure că drepturile și libertățile civile sunt respectate. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), noțiuni ca securitatea națională - a cărei protecție este scopul principal al serviciilor de securitate - trebuie să fie compatibile cu cerințele legii, în special previzibilitatea și claritatea. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat însă că este dificil de a defini precis conceptul de securitate națională. Totuși, chiar definite în sens larg și lăsând o marjă mare de apreciere statelor membre ale Consiliului Europei, C.E.D.O. a alocat noțiunii de securitate națională o varietate de concepte care trebuie să aibă o bază factuală. Astfel, nu doar integritatea teritorială și protecția instituțiilor democratice, ci și pericolele majore la adresa siguranței publice, spre exemplu, atacurile cibernetice asupra unor infrastructuri critice, spionajul, terorismul, instigarea la terorism, aprobarea terorismului, organizațiile separatiste care amenință securitatea statului, prin mijloace violente, în mai multe state membre ale UE, reprezintă amenințări la adresa securității naționale. De asemenea, unele state membre ale UE includ în noțiunea de securitate națională și alte obiective, cum ar fi bunăstarea națională, corupția înalților oficiali și migrația. Astfel, Regatul Unit include în noțiunea de siguranță națională: prevenția și descoperirea infracțiunilor grave, bunăstarea economică a Regatului, scopul asigurării efectelor unei înțelegeri internaționale. În Franța, noțiunea de „interesele fundamentale ale națiunii“, care a fost considerată de Curtea Constituțională suficient de precisă, dă dreptul la măsuri de supraveghere și include interesele majore economice, industriale și științifice ale Franței, violența colectivă afectând pacea publică, prevenția criminalității organizate, prevenția proliferării armelor de distrugere în masă^1. ^1 „Surveillance by intelligence services; fundamental rights, safeguards and remedies in the EU. Mapping Member Statesʼ legal frameworks“, FRA 2015, pagina 26. În Republica Federală Germania „securitatea națională“ nu este limitată la investigarea infracțiunilor la adresa securității naționale^2. ^2 C.E.D.O., Weber și Saravia împotriva Germaniei, paragraful 104. ...
Sursa oficială ↗