Decizia CCR nr. 73/2018Punctul 9

9. Astfel, dispozițiile art. 67 alin. (1) și art. 72 alin. (1) din Codul penal exclud posibilitatea aplicării pedepsei complementare pentru inculpații condamnați la pedeapsa principală a detențiunii pe viață. Cu toate acestea, în art. 57 și art. 58 din Codul penal, legiuitorul a instituit două excepții în cazul neaplicării detențiunii pe viață (vizează situația inculpatului care la data pronunțării hotărârii de condamnare a împlinit vârsta de 65 de ani) și în cazul înlocuirii detențiunii pe viață (vizează situația condamnatului la pedeapsa detențiunii pe viață și care a împlinit vârsta de 65 de ani în timpul executării pedepsei), sens în care se va aplica pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă. Așa fiind, „se observă că persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață, care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 57 și art. 58 din Codul penal, le poate fi aplicată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în timp ce o persoană condamnată la pedeapsa principală a detențiunii pe viață care se liberează condiționat conform art. 99 din Codul penal, înainte de vârsta de 65 de ani, nu mai poate fi sancționată cu aplicarea unei asemenea pedepse“. ...