Decizia CCR nr. 31/2018Punctul 12

12. Se mai arată că Legea nr. 77/2016 restrânge dreptul de proprietate și libertatea contractuală a creditorilor fără ca niciuna dintre justificările/premisele cuprinse la art. 53 din Constituție să existe. Totodată, legea dării în plată nu respectă principiul proporționalității și lasă loc hazardului moral al debitorului, în sensul în care legea permite modificarea discreționară a prețului contractului de către debitor și constituie un stimulent pentru ca debitorii să nu își execute obligațiile contractuale de plată a datoriilor. Măsura impusă de Legea nr. 77/2016 ar fi fost proporțională dacă legiuitorul ar fi corelat-o cu prevederile Legii nr. 151/2015 și dacă ar fi fost limitată la cazurile sociale care să justifice ingerința excepțională a legiuitorului în contract. De altfel, domeniul extins de aplicare a legii și condițiile de admisibilitate a cererii de dare în plată vin în contradicție cu propria expunere de motive a legii. Astfel, prevederile art. 3 și 4 din Legea nr. 77/2016 sunt neconstituționale în măsura în care nu limitează exercitarea dreptului de dare în plată la situații de imposibilitate fortuită de executare și criză a contractului. Pentru ca legea sa aibă un caracter social, trebuie stabilite criteriile de eligibilitate și termenii specifici în care mecanismul prevăzut să poată fi aplicat. ...