Decizia CCR nr. 30/2018Punctul 28

28. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României, prin faptul că prevederile Legii nr. 77/2016 se aplică și contractelor aflate în derulare, respectiv unor contracte încheiate înainte de adoptarea acesteia. Se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, precum și Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, și se precizează că în expunerea de motive ce a însoțit proiectul de lege - actualmente Legea nr. 77/2016 - se arată că prin promovarea acestui act normativ se urmărește transpunerea prevederilor Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului. Or, chiar în art. 43 alin. (1) al Directivei 2014/17/UE se prevede expres că aceasta nu are caracter retroactiv și că „prezenta directivă nu se aplică contractelor de credit existente înainte de 21 martie 2016“. De asemenea, se subliniază că art. 11 din Legea nr. 77/2016 nu se corelează cu prevederile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil în ceea ce privește aplicarea în timp a legii ce guvernează contractul de credit. Astfel, prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011 statuează că „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor“, în timp ce, potrivit art. 102 alin. (1) , „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa“. ...