Decizia CCR nr. 21/2018Punctul 15

15. În ceea ce privește critica formulată de autorul excepției prin raportare la dispozițiile art. 16 din Constituție, Guvernul arată că dispozițiile legale criticate se aplică tuturor inculpaților aflați în aceeași situație juridică, fără privilegii sau discriminări. Partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu se află în aceeași situație juridică cu inculpatul, de aceea reglementările aplicabile celor trei părți nu sunt identice. Prin urmare, în opinia Guvernului, excepția este neîntemeiată sub acest aspect. Pentru a dovedi această pretinsă neconformitate cu dispozițiile constituționale, autorul excepției afirmă că înlăturarea probelor s-ar face în mod discreționar de către o autoritate administrativă. În realitate, dispozițiile art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală stabilesc că atunci când în dosarul cauzei sunt și informații clasificate, informații pe care judecătorul le apreciază a fi esențiale pentru soluționarea cauzei, există două posibilități: fie instanța va solicita, de urgență, după caz, declasificarea totală, declasificarea parțială sau trecerea într-un alt grad de clasificare, fie instanța va solicita permiterea accesului avocatului inculpatului la respectivele informații clasificate. În prima ipoteză, procedura de declasificare a unor informații clasificate se face în condițiile legii, declasificarea urmând a se face fie pentru că termenul de clasificare a expirat, fie pentru că dezvăluirea informațiilor nu mai poate prejudicia siguranța națională, apărarea țării, ordinea publică ori interesele persoanelor de drept public sau privat deținătoare. Nu se poate invoca ca argument al pretinsei neconstituționalități a prevederilor legale criticate faptul că hotărârea de a declasifica sau de a trece într-un alt grad de clasificare anumite informații clasificate este luată în mod discreționar. Chiar dacă ar fi adevărat, este vorba de un aspect care ține de aplicarea în concret a legii, acesta neputând constitui un motiv de neconstituționalitate a legii. De altfel, potrivit art. 17 alin. (2) din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, „Supraevaluarea sau subevaluarea nivelului de secretizare a informațiilor și a duratei pentru care au fost clasificate se pot contesta de către orice persoană fizică sau juridică română, în contencios administrativ“. În cea de-a doua ipoteză, instanța va cere permiterea accesului avocatului inculpatului la respectivele informații clasificate. Accesul avocatului se va face cu respectarea procedurilor prevăzute de legislația referitoare la protecția informațiilor clasificate. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis faptul că, în conformitate cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenție, dreptul la un proces echitabil presupune și egalitatea armelor între acuzare și apărare, fără a exista un drept absolut de acces la toate probele din dosarul cauzei. Atunci când, fiind în balanță interese concurente (necesitatea de a proteja securitatea națională și drepturile inculpatului), se decide ca anumite probe să nu fie dezvăluite apărării, este necesar ca limitarea adusă drepturilor inculpatului să fie contrabalansată de judecătorul cauzei (Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunțată în Cauza Rowe și Davis împotriva Regatului Unit). ...