Decizia CCR nr. 793/2017Punctul 16

16. Curtea constată că prevederile criticate din Codul de procedură civilă reglementează condițiile în care poate opera renunțarea reclamantului la judecată, aceasta reprezentând un act procesual de dispoziție, alături de renunțarea la drept, achiesare și tranzacție. Reclamantul fiind cel care a inițiat demersul judiciar, este firesc să aibă dreptul de a renunța la judecată, fără vreo obligație de a justifica în vreun fel manifestarea sa de voință și fără vreo constrângere de ordin temporal în privința acesteia. Prin renunțare, are loc stingerea procesului civil, părțile fiind plasate în poziția anterioară promovării acțiunii, ca și cum nu ar fi exercitat niciodată acțiunea în justiție, iar desistarea reclamanților are ca efect stingerea efectelor pe care le-a produs introducerea acelei acțiuni. În principiu, renunțarea la judecată poate fi făcută oricând în cursul judecății și trebuie să fie expresă și neechivocă. Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, dar până la primul termen la care părțile sunt legal citate, nu este necesar consimțământul pârâtului, dar, la cererea acestuia din urmă, reclamantul poate fi obligat la cheltuieli de judecată. ...