Decizia CCR nr. 771/2017Punctul 12

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actul de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 3 pct. 3 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, „forma în vigoare la data de 25 martie 2013“, având următorul conținut: „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: [...] 3) apelarea, în mod repetat, la mila publicului, de către o persoană aptă de muncă, precum și determinarea unei persoane la săvârșirea unor astfel de fapte;“. Curtea reține că Legea nr. 61/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014, iar art. 3 pct. 3 a devenit art. 2 pct. 3 din Legea nr. 61/1991, cu același cuprins. Având în vedere, însă, că în cauză și-au produs efecte prevederile art. 3 pct. 3 din Legea nr. 61/1991, în forma anterioară republicării din 2014, deoarece acestea reprezintă temeiul juridic al procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat la data de 25 martie 2013, a cărui anulare constituie obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că obiect al excepției îl reprezintă art. 3 pct. 3 din Legea nr. 61/1991, în forma anterioară republicării din anul 2014. ...