Decizia CCR nr. 775/2017Punctul 8

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Arată că nulitatea reprezintă o sancțiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu poată fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, a instituit regula potrivit căreia încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deși, inițial, nu au respectat formele procedurale, își pot atinge scopul, prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce și să dovedească vătămarea pretinsă. Aplicarea regimului nulității relative nerespectării dispozițiilor referitoare la competența organului de urmărire penală nu echivalează cu lipsa unei sancțiuni efective a încălcării normelor procedurale. În final, susține că autorul excepției de neconstituționalitate critică reglementarea art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, deoarece nu prevede sancțiunea nulității absolute și în situația descrisă de acesta. Asemenea critici vizează însă completarea textului de lege, soluția legislativă în cauză nemulțumindu-l pe autorul excepției din perspectiva a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. ...