Decizia CCR nr. 741/2017Punctul 27

27. Totodată, Curtea observă că, în Codul de procedură civilă, legiuitorul a reglementat prin art. 487 alin. (1) că „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) , aplicabile și în recurs“, cu alte cuvine faptul că, în cazul în care termenul de exercitare a recursului curge de la pronunțare, motivarea acestuia se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii. Instanța sesizată cu soluționarea recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea analizează dacă această măsură a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la perimarea cererii și nu fondul cererii a cărei perimare se constată, perimarea fiind un incident procedural intervenit în cursul unui proces. Prin urmare, cererea de chemare în judecată, respectiv hotărârea de constatare a perimării reprezintă două chestiuni distincte, astfel încât nu se poate susține că, dacă hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de chemare în judecată este supusă apelului, atunci legiuitorul ar fi trebuit să prevadă calea de atac a apelului și pentru hotărârea de constatare a perimării. ...