Decizia CCR nr. 736/2017Punctul 20
Punctul 20
20. Cu privire la procedura punerii sub interdicție în vechea reglementare în materie, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 226 din 3 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 458 din 27 iunie 2003, prilej cu care a statuat că măsura punerii sub interdicție a unei persoane fizice este dispusă în situația în care, ca urmare a unei cercetări judecătorești ample și complexe, instanța de judecată sesizată își formează convingerea că persoana respectivă este lipsită de discernământul necesar pentru a se îngriji de propriile interese. Prin efectul hotărârii de punere sub interdicție, aceasta este lipsită, în totalitate, de capacitate de exercițiu, fiind asimilată minorului până la vârsta de 14 ani, având posibilitatea să își valorifice capacitatea de folosință exclusiv prin reprezentarea sa, la încheierea actelor juridice, de către ocrotitorul legal. Punerea sub interdicție nu constituie o sancțiune, ci are o evidentă finalitate de protecție atât a persoanei fizice, care este, astfel, pusă la adăpost de consecințele prejudiciabile ale propriilor sale acte, consecințe pe care, din cauza lipsei discernământului, nu le-a putut prevedea, cât și a societății, în ansamblu, ale cărei rânduieli ar putea fi grav perturbate prin menținerea deplinului exercițiu al drepturilor unei asemenea persoane. Ținând seama de consecințele deosebit de drastice ale punerii sub interdicție - lipsirea de capacitate de exercițiu și instituirea tutelei interzisului -, legiuitorul a instituit o procedură care oferă suficiente garanții de natură să prevină și să anihileze eventualele abuzuri în această materie, astfel încât numai instanța are competența de a hotărî punerea alienatului sau debilului mintal sub interdicție. Astfel, procedura punerii sub interdicție poate fi inițiată de orice persoană care are interes și cuprinde două faze, faza necontradictorie, în care sunt efectuate cercetările necesare stabilirii situației de fapt, și faza contradictorie, care îmbracă forma unui proces civil obișnuit, în baza probelor administrate instanța hotărând admiterea sau respingerea cererii. ...
Sursa oficială ↗