Decizia CCR nr. 759/2017Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate, care prevăd încetarea de drept a contractului individual de muncă la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) , art. 41 alin. (1) și art. 53 din Constituție. În acest sens, arată că aceste dispoziții de lege fac imposibilă continuarea raporturilor de muncă cu un program redus de 4 ore pe zi, deși, potrivit definiției date de art. 69 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, invaliditatea de gradul III se caracterizează prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze însă o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă. Astfel, este restrâns exercițiul dreptului la muncă, întrucât continuarea activității profesionale este lăsată la latitudinea angajatorului, care poate opta dacă mai dorește sau nu să încheie un nou contract individual de muncă. De asemenea, se încalcă prevederile art. 53 din Constituție, întrucât măsura încetării de drept a contractului individual de muncă în ipoteza arătată mai sus nu este rezonabilă și transformă dreptul la muncă într-o simplă noțiune teoretică, iluzorie. Totodată, măsura este disproporționată, iar o soluție echitabilă pentru ambele părți ar impune modificarea contractului individual de muncă prin restrângerea duratei de lucru. În sfârșit, autorii excepției susțin că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a, prima ipoteză din Legea nr. 53/2003 instituie o discriminare ce are ca temei starea de invaliditate. ...