Decizia CCR nr. 705/2017Punctul 7

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autoarei excepției de neconstituționalitate care arată, în esență, că termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu mai corespunde realităților actuale. La edictarea normelor legale, legiuitorul trebuie să țină cont de drepturile cetățenilor. Termenul de 48 de ore fixat de la pronunțare a fost reglementat acum mai bine de 25 de ani, când pronunțările aveau loc în ședință publică, chiar și atunci fiind insuficient pentru motivarea recursului. Or, declararea recursului împotriva unei eventuale soluții de respingere implică și aptitudinea textului legal de a oferi părții motivele pe care se întemeiază. Arată că, în prezent, instanțele nu se mai pronunță în ședință publică, iar atunci când se pronunță în ședință publică, dar partea nu este prezentă, instanța fiind în altă localitate, justițiabilul nu poate să ia cunoștință de soluție, întrucât acestea nu sunt publicate pe portalul instanțelor de judecată. Mai arată că există posibilitatea ca cele 48 de ore să se împlinească în zile nelucrătoare. Astfel, apreciază că termenul prevăzut de textul legal criticat nu mai este apt să satisfacă cerințele de calitate și de documentare impuse părții pentru redactarea cererii de recurs. Termenul de 48 de ore nu este rezonabil nici prin comparație cu termenul în care se soluționează excepțiile de neconstituționalitate. ...