Decizia CCR nr. 682/2017Punctul 15

15. Examinând critica de neconstituționalitate, precum și documentele aflate la dosar, Curtea reține că autorul excepției este o persoană pensionată sub imperiul Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, publicată în Buletinul Oficial nr. 82 din 6 august 1977. La data pensionării nu i-a fost recunoscută vechimea în muncă realizată în grupa I. Ulterior, prin două decizii de recalculare a pensiei, date sub imperiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul unic de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, respectiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, i-a fost recunoscut stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă, autorul excepției fiind nemulțumit însă că punctajul însumat nu a fost împărțit la numărul de ani prevăzuți ca vechime necesară în grupe superioare de muncă, menționat de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, ci la numărul de ani prevăzut de art. 8 alin. (1) din aceeași lege. Prin urmare, ceea ce critică autorul excepției este, în realitate, o eroare de aplicare a Legii nr. 3/1977, a cărei competență de soluționare o are instanța de judecată și nu instanța de contencios constituțional. De altfel, Curtea observă că dispozițiile art. 16 lit. a) din Legea nr. 263/2010 nu stabilesc numărul de ani de stagiu de cotizare luat în calcul la stabilirea pensiei, ci prevăd doar că este considerată stagiu de cotizare în sistemul public de pensii vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001. ...