Decizia CCR nr. 668/2017Punctul 16

16. Astfel, cu privire la critica referitoare la reglementarea, prin lege, a aplicării unei sancțiuni complementare, Curtea a arătat, de exemplu, prin Decizia nr. 224 din 15 aprilie 2014, precitată, că, în cazul săvârșirii unor contravenții la regulile de circulație rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancțiunea principală - amenda, și a uneia sau mai multor sancțiuni complementare nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale invocate, aceste sancțiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, astfel cum indică art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului“. Prin Decizia nr. 489 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 21 ianuarie 2014, Curtea a reținut că aceleași obiective de protejare a integrității fizice a persoanelor justifică și sancționarea contravențională a faptei de a depăși viteza maximă admisă cu 10-20 km/h pentru anumite sectoare de drum [prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 și 4 din ordonanța de urgență criticată]. Aplicarea corespunzătoare a amenzii, precum și a unui anumit număr de puncte penalizatoare pentru depășirea limitei de viteză maximă admisă este rezultatul direct al încălcării normelor legale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, ca interes public general ocrotit de normele Constituției. Așa fiind, apare ca justificată reglementarea, prin lege, a sancțiunii complementare constând în aplicarea unui număr variabil de puncte de penalizare, în funcție de gravitatea faptei. ...