Decizia CCR nr. 611/2017Punctul 3

3. Consider că aceste cereri trebuiau respinse în principal ca inadmisibile și în subsidiar ca neîntemeiate, din următoarele considerente: 3.1. Curtea Constituțională s-a pronunțat deja cu privire la existența sau inexistența unei obligații de a răspunde solicitărilor unei comisii de anchetă a Parlamentului României, arătând că trebuie realizată o „evidentă distincție între persoanele care trebuie să se prezinte în fața comisiilor de anchetă în considerarea faptului că activitatea instituțiilor/autorităților din care fac parte sunt sub control parlamentar și care sunt citate în acest sens și, pe de altă parte, persoanele care sunt invitate, respectiv cele care reprezintă, în virtutea funcției lor de conducere autorități/instituții publice ce nu se află sub control parlamentar, care, în considerarea principiului colaborării loiale între instituțiile/autoritățile statului, au obligația să ia parte la lucrările comisiei, în toate cazurile și indiferent de obiectul anchetei parlamentare sau alte persoane care, spre exemplu, pot să nu aibă nicio tangență cu instituțiile statului, caz în care participarea acestora este la latitudinea lor“ (paragraful 43 al Deciziei nr. 430 din 21 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 09.08.2017). ... 3.2. Considerentele mai sus citate ale Deciziei Curții Constituționale nr. 430 din 21 iunie 2017 trebuie interpretate în coroborare cu art. 9 alin. (5) al Legii nr. 195/2017 pentru completarea art. 9 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor (publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 25 iulie 2017), care arată că persoana invitată „poate răspunde și în scris comisiei de anchetă parlamentară, furnizând informațiile solicitate, sau poate transmite prin poștă documente sau celelalte mijloace de probă pe care le deține și care sunt utile comisiei de anchetă“. Prin urmare, „obligația de a lua parte la lucrările comisiei de anchetă parlamentară“ consacrată exclusiv pe calea unei ample și generoase dezvoltări jurisprudențiale a principiului colaborării loiale între instituții și/sau autorități publice nu trebuie și nu poate fi înțeleasă ca fiind obligarea persoanei respective de a participa în mod fizic, respectiv prezență fizică la lucrările comisiei, câtă vreme nu se află în una dintre situațiile în raport cu care prezența în fața comisiei este obligatorie, în condițiile legii (persoanele care lucrează în cadrul Guvernului sau în cadrul autorităților administrației publice). ... 3.3. Dreptul constituțional la apărare, garantat de art. 24 al Constituției României, funcționează și în raporturile cu toate instituțiile și/sau autoritățile publice, nu numai cu cele ale autorității judecătorești. De aceea, nu se poate pretinde unei persoane să facă declarații pe care nu le dorește, chiar numai pentru că i-ar putea afecta drepturile, interesele sau propria imagine, în caz contrar respectiva instituție publică situându-se în afara exercițiului competenței sale legitime, în raporturile cu persoana respectivă. ... 3.4. Analizând succesiunea împrejurărilor, din anul 2009 până în prezent, constatăm că doamna Laura Codruța Kövesi nu deținea în anul 2009 funcția de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA), ci o altă funcție publică - cea de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ), fiind, la momentul actual, o terță persoană față de raporturile constituționale dintre Parlament și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, indiferent dacă în prezent persoana respectivă funcționează în cadrul unei structuri a PÎCCJ. ... 3.5. Prin urmare, nu este relevantă calitatea actuală, de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție, în raport cu aspectele care fac obiectul comisiei parlamentare de anchetă, anume alegerile prezidențiale din 2009. Incident în cauză este doar alin. (5) al art. 9 mai sus citat, potrivit căruia persoana respectivă putea fi invitată la comisia parlamentară de anchetă în calitate de „persoană care poate avea cunoștință despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul comisiei și care acceptă să fie audiată“ sau care „poate răspunde și în scris comisiei parlamentare de anchetă“. Din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei se constată că au fost trimise doamnei Kövesi, în calitatea sa de procuror șef al DNA, mai multe adrese, în perioada 07.06.2017-27.07.2017. La fiecare dintre aceste adrese a fost formulat un răspuns scris, fiind exclusiv de competența comisiei parlamentare de anchetă să aprecieze conținutul răspunsului, respectiv dacă acesta este edificator și suficient pentru a formula concluzii - singur sau împreună cu alte documente aflate la dispoziția comisiei, ori este nevoie să adreseze întrebări suplimentare persoanei respective. ... 3.6. Având în vedere cele mai sus precizate, nu poate fi acceptată întemeierea sau „translatarea“ în prezent a unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament și o instituție publică - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, exclusiv pe baza conduitei prezente, în raport cu comisia parlamentară de anchetă, a unei persoane care în trecut a ocupat funcția de procuror general al PÎCCJ. În mod evident, nu s-ar putea susține nici existența unui conflict juridic de natură constituțională între o autoritate publică - Parlamentul și o persoană fizică - doamna Kövesi, acesta fiind posibil doar între instituții și/sau autorități, potrivit prevederilor constituționale cuprinse în art. 146 lit. e) și deciziilor CCR în materie. ... ...