Decizia CCR nr. 578/2017Punctul 14

14. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că este competentă să se pronunțe asupra conformității cu prevederile Legii fundamentale a textelor de lege astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii și prin hotărârile prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Justificarea unui asemenea control rezidă în rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției, consacrat prin art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, care ar fi nesocotit în ipoteza în care interpretările obligatorii pentru celelalte instanțe judecătorești, pe care Înalta Curte de Casație și Justiție le dă anumitor prevederi legale prin deciziile mai sus menționate, ar produce efecte juridice fără să poată fi verificate sub aspectul constituționalității. Or, astfel cum a statuat Curtea Constituțională, de exemplu, prin Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011, sau Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011, „Constituția reprezintă cadrul și măsura în care legiuitorul și celelalte autorități pot acționa; astfel și interpretările care se pot aduce normei juridice trebuie să țină cont de această exigență de ordin constituțional cuprinsă chiar în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia în România respectarea Constituției și a supremației sale este obligatorie. Din perspectiva raportării la prevederile Constituției, Curtea Constituțională verifică constituționalitatea textelor legale aplicabile în interpretarea consacrată prin recursurile în interesul legii.“ Urmând același raționament, Curtea a considerat că intră în competențele sale și verificarea constituționalității textelor de lege în interpretarea dată de instanța supremă prin deciziile pronunțate cu privire la cererile de dezlegare a unor chestiuni de drept (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 393 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, sau Decizia nr. 17 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 18 martie 2016). ...