Decizia CCR nr. 588/2017Punctul 9

9. Critica de neconstituționalitate vizează exclusiv o lacună legislativă privind procedura de încetare a detașării magistratului, determinând un caracter imprevizibil textului criticat. Cu atât mai mult cu cât soluțiile de încetare a detașării sunt dispuse de către secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, în lipsa unor dispoziții exprese, aprecierile sunt lăsate în zona arbitrariului. Interpretarea proprie, în lipsa unui text de lege clar și concis, este de natură să conducă la pronunțarea unor soluții diferite, care determină o eludare a prevederilor constituționale aplicabile. Așadar, dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu îndeplinesc exigențele de claritate, precizie și coerență ale dreptului sub aspectul procedurii de încetare a detașării, având un efect negativ imediat asupra principiului securității juridice. Cu atât mai mult cu cât atât detașarea, cât și încetarea detașării produc efecte directe asupra carierei magistratului, aceste instituții trebuie clar definite, pentru a evita aplicarea discreționară și arbitrară. Cu atât mai mult cu cât principii constituționale, precum stabilitatea și inamovibilitatea magistraților sunt aplicabile direct, autoarea excepției consideră că lipsa de precizie a textului de lege criticat este de natură a permite crearea unei insecurități juridice sub aspectul soluțiilor pronunțate. O normă devine previzibilă în momentul în care conferă o anumită garanție împotriva atingerilor arbitrare săvârșite de către autoritățile publice. În acest sens, se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la accesibilitatea și previzibilitatea legii. Specularea dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, text normativ lipsit de rigoare juridică sub aspectul procedurii aplicabile în cazul detașării, în special sub aspectul subiecților îndrituiți să solicite încetarea detașării sau atribuirea unei competențe din oficiu a Consiliului Superior al Magistraturii, generează incertitudine cu privire la aplicarea unitară a legii, împrejurare de natură să aducă atingere principiului securității juridice, principiu ce reclamă ca normele să fie clare, coerente și neechivoce, iar pentru a fi corect interpretate și aplicate, terminologia utilizată trebuie să fie certă și suficient de previzibilă. În acest sens se invocă deciziile Curții Constituționale nr. 448 din 29 octombrie 2013 și nr. 22 din 27 ianuarie 2004, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și jurisprudența Curții de Justiției a Uniunii Europene. ...