Decizia CCR nr. 496/2017Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului ales, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și, în esență, să se constate că planul de reorganizare, confirmat de către judecătorul-sindic, a fost propus de către creditori, debitorul nepropunând niciun plan de reorganizare viabil. Or, aceste măsuri pot implica modificări ale actului constitutiv al societății, iar în speța de față, ca urmare a situației specifice, s-au operat aceste modificări fără acordul asociaților sau acționarilor. De asemenea, menționează că starea de reorganizare a societății este datorată inclusiv acțiunilor sau inacțiunilor asociaților sau acționarilor debitoarei. Prevederile criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției. De altfel, autorii excepției nu justifică încălcarea dreptului de proprietate, mai ales că nu au creanțe asupra statului, ci sunt acționari la o societate cu răspundere limitată, care, în prezent, se află în procedura insolvenței. Mai mult, prevederile criticate au ca scop stabilirea unor măsuri adecvate prin planul de reorganizare, respectiv prin programul de plăți a creanțelor, pentru achitarea datoriilor pe care le înregistrează societatea debitoare, măsuri care sunt atât în interesul creditorilor, cât și al asociaților sau acționarilor debitorului, precum și acordarea unor șanse de redresare a debitorului. Legiuitorul are legitimitatea de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatorii, în mod egal pentru toți cei interesați, în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. Totodată, precizează că nemulțumirea autorilor excepției de neconstituționalitate pornește, mai degrabă, de la aspectele concrete ale dosarului de fond aflat pe rolul instanței de judecată. În final, depune concluzii scrise. ...