Decizia CCR nr. 495/2017Punctul 18

18. Totodată, se apreciază că legea reprezintă o limitare a dreptului oricărei persoane de a avea acces la cultură, întrucât aceasta instituie o adevărată „taxă pe cultură“ în folosul unor asociații de creatori, taxă care, în final, duce la scumpirea produselor culturale, fiind resimțită și suportată de către consumator. Or, în garantarea accesului la cultură, principala obligație negativă a statului este de a se abține de la orice îngrădire a libertății persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea și de a accede la valorile culturii naționale și universale. Însă, statul transferă obligația sa de sprijinire a culturii în sarcina entităților care activează în domeniul cultural și artistic și a consumatorilor de cultură. ...