Decizia CCR nr. 473/2017Punctul 25

25. În sfârșit, cât privește invocarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv paragraful 26 al Hotărârii din 24 aprilie 1990, pronunțate în Cauza Kruslin împotriva Franței, se constată că autorul excepției nu a ținut seama de circumstanțele avute în vedere de instanța europeană la momentul pronunțării, deoarece, așa cum se arată în paragrafele 32-36 ale aceleiași cauze, Curtea de la Strasbourg nu a fost convinsă dacă ingerința a fost efectuată „în conformitate cu legea“ relevantă în vigoare în momentul respectiv. Acolo, atingerea adusă vieții private prin formele de interceptare prevăzute de sistemul normativ francez nu se bazau pe o „lege“ precisă care să conțină reguli clare și detaliate pe această temă. ...