Decizia CCR nr. 486/2017Punctul 8

8. Guvernul arată că legiuitorul stabilește expres și limitativ pentru care anume infracțiuni se pot dispune metode de supraveghere tehnică și impune judecătorului de drepturi și libertăți efectuarea unei analize cu privire la necesitatea măsurii și la proporționalitatea ei cu scopul urmărit, oferind criterii relevante în acest sens. De asemenea, prin condiția prevăzută la art. 139 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, legiuitorul subliniază caracterul subsidiar al metodelor de supraveghere tehnică, acestea putând fi dispuse numai dacă probele fie nu ar putea fi obținute altfel, fie obținerea lor prin alte procedee probatorii sau alte mijloace de probă ar prejudicia ancheta. Enumerarea limitativă a infracțiunilor care justifică utilizarea supravegherii tehnice ca mijloc de probă se explică prin faptul că ingerința trebuie să fie reglementată expres de lege, inclusiv sub aspectul condițiilor în care poate avea loc, iar, pe de altă parte, trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit, deci nu poate fi justificată în cazul oricărei infracțiuni, indiferent de pericolul social al acesteia. În orice caz, ipoteza vizată de autorul excepției (cercetarea unor posibile infracțiuni de furt) este acoperită de textul criticat, întrucât art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală se referă inclusiv la infracțiuni „contra patrimoniului“. ...