Decizia CCR nr. 451/2017Punctul 18

18. Este adevărat că, în jurisprudența sa, Curtea a sancționat omisiunile cu relevanță constituțională (a se vedea și Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, sau Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, paragraful 41, prin care Curtea a statuat că „omisiunea și imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea dreptului fundamental pretins a fi încălcat“), însă, în cauza de față, natura omisiunii învederate, chiar reală fiind, nu poate fi corectată prin acțiunea instanței constituționale, întrucât ar fi necesară o activitate generatoare de norme, ce nu poate fi suplinită prin pronunțarea unei decizii de neconstituționalitate pure și simple sau a uneia sub rezervă de interpretare. De asemenea, Curtea mai reține că nu are competența ca ea însăși, prin trimitere la măsurile prevăzute de Codul de procedură penală ce se dispun în cazul în care persoana judecată a fost deja condamnată, pierzându-și, astfel, prezumția de nevinovăție, să stabilească măsurile eventuale care s-ar impune în ipoteza unei persoane care, precum în cauza de față, nu este condamnată. ...