Decizia CCR nr. 391/2017Punctul 68

68. Totodată, instanța consideră că excepția invocată în legătură cu art. 3 și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, este neîntemeiată. Astfel, aceste texte nu aduc atingere dreptului de proprietate, atâta vreme cât, în schimbul creanței stinse, creditorul primește un bun pe care, la momentul încheierii contractului de credit, l-a considerat o garanție suficientă, această operațiune neputând fi, în niciun caz, echivalată cu o expropriere. De asemenea, normele în cauză nu conțin elemente de imprevizibilitate și inaccesibilitate, altele decât cele inerente contractului de credit în general care, mai ales în cazul unui termen îndelungat de derulare, presupune asumarea unor schimbări importante ale condițiilor economico-financiare inițiale. Totodată, instanța apreciază că normele în cauză nu constituie o restrângere a drepturilor creditorului, întrucât, de vreme ce acesta are posibilități net superioare debitorului de a previziona modificarea condițiilor economico-financiare, poate realiza o arhitectură a contractului de credit corespunzătoare, respectiv poate solicita, la încheierea acestuia, garanții îndestulătoare, inclusiv prin raportare la modificările previzionate. Faptul că, urmare a acestei reglementări, o parte din riscul contractului este preluat de bancă, constituie o opțiune a legiuitorului, permisă acestuia de normele constituționale care nu așază banca pe o poziție superioară altor persoane. ...