Decizia CCR nr. 377/2017Punctul 20

20. Guvernul apreciază că motivul de revizuire propus a fi introdus la art. 509 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură civilă, respectiv „când, după pronunțarea hotărârii definitive, Curtea Constituțională adoptă o decizie prin care se declară ca fiind neconstituționale dispozițiile legale pe care s-a întemeiat hotărârea definitivă, sau ale cărei considerente și/sau dispozitiv sunt contrare hotărârii definitive“, este contrar art. 147 alin. (4) din Constituție, cât și jurisprudenței Curții Constituționale, întrucât atribuie efecte retroactive deciziilor acestei instanțe. Sunt invocate în aceste sens Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 și Decizia nr. 319 din 29 martie 2012. Se concluzionează în sensul că readucerea în spațiul litigios a raporturilor juridice care au făcut obiectul unui proces definitiv încheiat reprezintă nu doar o atribuire de efecte ex tunc deciziei Curții Constituționale pe care s-ar baza revizuirea, dar creează și condițiile apariției unor grave tulburări ale circuitului juridic civil, a unei instabilități, lipse de previzibilitate și a unei insecurități a raporturilor juridice, cu consecințe pe plan social și economic. Așadar, o astfel de intervenție legislativă prin care oricărei hotărâri judecătorești, indiferent de data pronunțării ei, i se atribuie „vocația“ la o permanentă revizuire, pe măsură ce Curtea Constituțională ar constata vicii de neconstituționalitate, reprezintă nu doar o punere sub semnul întrebării a capacității acestei autorități de a asigura în actul de legiferare supremația Constituției [art. 1 alin. (5) ], dar și o încălcare a separației puterilor în stat [art. 1 alin. (4) ]. ...