Decizia CCR nr. 377/2017Punctul 34

34. Având în vedere forma legii depuse spre analiza Curții Constituționale, Curtea reține că aceasta nu cuprinde semnătura celor doi președinți ai Camerelor. Se mai observă că numai forma adoptată de Senat la data de 1 februarie 2017 cuprinde semnătura președintelui Senatului, pe când forma finală a legii, adoptată de Camera Deputaților nu cuprinde nici semnătura președintelui Senatului, nici pe cea a președintelui Camerei Deputaților. În aceste condiții se ridică problema admisibilității obiecției de neconstituționalitate, sub aspectul obiectului său, respectiv dacă acesta vizează o lege, înțeles ca act de reglementare primară cu privire la care procedura legislativă a fost finalizată, sau un proiect/o propunere de lege. Raportat la datele cauzei, Curtea constată că legea a fost adoptată în ședința Camerei Deputaților din 9 mai 2017, prin urmare, nu se poate susține că instanța constituțională ar fi fost sesizată cu un proiect/o propunere de lege, care ab initio nu poate face obiectul controlului de constituționalitate [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 42 din 8 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 iulie 1993, sau Decizia nr. 25 din 22 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003]. Așadar, Curtea constată că a fost sesizată cu o lege adoptată de către Parlament, a cărei formă redacțională nu a fost certificată, la data sesizării Curții Constituționale, de președinții celor două Camere ale Parlamentului. ...