Decizia CCR nr. 305/2017Punctul 13

13. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul de lege criticat aduce atingere dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 alin. (1) și (2) , referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) -(3) privind accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 31 alin. (1) și (2) privind dreptul la informație, precum și în art. 148 alin. (2) privind prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare contrare dispozițiilor din legile interne. Se mai invocă în susținerea excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un remediu efectiv, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept și art. 18 privind limitarea folosirii restrângerilor drepturilor din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 8 referitor la dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor naționale, art. 10 privind dreptul de a fi audiat în mod echitabil și public de către un tribunal independent și imparțial și ale art. 30 potrivit căruia „nicio dispoziție a prezentei Declarații nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârși vreun act îndreptat spre desființarea unor drepturi sau libertăți enunțate în prezenta Declarație“ din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Se apreciază ca fiind încălcate totodată și dispozițiile art. 47 referitor la dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. ...