Decizia CCR nr. 306/2017Punctul 11

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt comparate dispozițiile art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 cu cele ale art. 15 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care reglementează cu privire la persoanele ce pot fi agenți constatatori. În urma acestei examinări, se arată că personalul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. nu se regăsește între categoriile de agenți constatatori enumerați de art. 15 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, iar compania amintită, care este o societate pe acțiuni cu sediul în București, nu poate împuternici tot personalul să efectueze acte de constatare a contravențiilor. Se consideră că nu există un tratament egal între contravenienți, atât timp cât constatarea contravențiilor nu se face de către persoanele stabilite prin lege, ci contrar acesteia, prin mijloace tehnice care nu pot înlocui persoane, eludându-se astfel și dispozițiile art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care stabilesc elementele procesului-verbal de constatare a contravenției, respectiv posibilitatea contravenientului de a face obiecțiuni la procesul-verbal. Așa fiind, se apreciază că textele de lege criticate „îngrădesc dreptul la egalitate în fața legii prin raportare la art. 15, 16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, respectiv dreptul la încheierea unui proces-verbal sancționator cu respectarea cerințelor obligatorii prevăzute“ de acest act normativ. Totodată, se arată că, potrivit textului de lege criticat, constatarea contravențiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice a căror definiție se regăsește în art. 1 alin. (1) lit. o) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, care nu reglementează însă cu privire la obligația ca aceste mijloace tehnice să fie omologate și nici cu privire la obligația ca acestea să fie identificate în mod expres în procesul-verbal întocmit. Nu există în lege nici mențiunea necesității omologării lor. Fiind vorba despre „instrumente“ prin care se realizează „acuzarea“ în cadrul procedurii contravenționale, este vorba despre o veritabilă atingere adusă art. 21 din Constituție, fiind îngrădit accesul unui justițiabil la posibilitatea de a contesta în instanță orice fel de mijloc tehnic cu care este constatată contravenția. Se consideră că nu poate fi vorba de un proces echitabil, cât timp mijloacele tehnice utilizate de către agentul ce aplică sancțiunea nu sunt definite în mod clar. În cazul procedurii contravenționale, dreptul de a contesta legalitatea unui proces-verbal este garantat, plecând de la dreptul de a solicita instanței să pună în vedere organelor care au întocmit procesul-verbal să depună în scris dovezi privind omologarea sistemelor tehnice utilizate și garantarea faptului că acestea funcționau și erau utilizate de personal instruit, la momentul constatării faptelor contravenționale. În situația contravențiilor la regimul rutier sau în aceea a contravențiilor care privesc activitatea de control a Inspectoratului de Stat pentru Controlul Transportului Rutier, atât legislația specifică, cât și practica instanțelor au arătat necesitatea ca în procesele-verbale să fie consemnate datele exprese ale mijloacelor tehnice utilizate, pentru ca în situația contestării acestora să poată fi administrate probe, inclusiv expertiză. Potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, mijloacele tehnice utilizate, pe lângă faptul că nu sunt definite și identificate în mod expres și coerent, nu sunt menționate în mod clar în procesele-verbale, prezumându-se că acestea nu pot fi identificate și nici supuse unui control tehnic de către un specialist. În această situație, textul de lege criticat este neconstituțional în măsura în care mijloacele tehnice utilizate nu sunt bine definite și nu sunt identificate punctual. ...