Decizia CCR nr. 310/2017Punctul 8

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală este inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. Astfel, din examinarea excepției, rezultă că autoarea acesteia nu critică dispozițiile de lege menționate pentru ceea ce conțin acestea, ci pentru ceea ce nu conțin, în sensul că nu permit formularea unei căi de atac împotriva încheierii prin care s-a soluționat contestația cu privire la o măsură asigurătorie. Or, așa cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, care statuează că „Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a țării“. De asemenea, este de observat că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“ (Decizia nr. 99 din 13 februarie 2007). În subsidiar, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume Decizia nr. 659 din 11 noiembrie 2014. ...