Decizia CCR nr. 326/2017Punctul 12

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 39 alin. (16) și (17) și art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul conținut: – Art. 39 alin. (16) și (17) : „(16) Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, în acest caz fiind audiată. (17) Asistența juridică nu este obligatorie. În cazul în care procurorul și reprezentantul administrației penitenciarului participă la judecată, aceștia pun concluzii.“; ... – Art. 56 alin. (12) : „Dispozițiile art. 39 alin. (14) -(19) se aplică în mod corespunzător.“ Dispozițiile art. 39 alin. (14) -(19) , la care se face trimitere, au următorul conținut: (14) Contestația se judecă, în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate și a administrației penitenciarului. (15) Persoana condamnată și administrația penitenciarului pot depune memorii și concluzii scrise. (16) Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, în acest caz fiind audiată. (17) Asistența juridică nu este obligatorie. În cazul în care procurorul și reprezentantul administrației penitenciarului participă la judecată, aceștia pun concluzii. (18) Instanța se pronunță prin sentință definitivă, în ședință publică. (19) Sentința se comunică persoanei condamnate și administrației penitenciarului. ... ...