Decizia CCR nr. 321/2017Punctul 11

11. De asemenea este invocată Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, potrivit căreia accesul la justiție nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiții de formă și de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispozițiile art. 21 din Constituție. Aceste condiționări nu pot fi acceptate dacă afectează dreptul fundamental în chiar substanța sa. Prin urmare, limitările aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar în măsura în care vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite de legiuitor și scopul urmărit de acesta. Or, Guvernul apreciază că textul criticat, reglementând soluționarea cererii de recurs prin hotărâre pronunțată fără citarea părților, vizează un scop legitim și nu afectează în chiar substanța sa dreptul de acces liber la justiție, constituind o măsură legislativă care dă expresie exigențelor normelor constituționale, convenționale și legale privitoare la acest drept fundamental. ...