Decizia CCR nr. 292/2017Punctul 16

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă dispozițiile art. 31 alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă și ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (și nu art. 18 din Legea nr. 2/2015, cum în mod eronat este menționat în dispozitivul actului de sesizare a Curții Constituționale), republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013. În realitate, din examinarea excepției de neconstituționalitate reiese că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 31 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă și art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, dispoziții legale asupra cărora Curtea urmează a se pronunța prin prezenta deciziei și care au următorul conținut: – Art. 31 alin. (5) din Legea nr. 7/1996: „Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel.“; ... – Art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă: „De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“; ... – Art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013: „(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct.1 lit. a) -i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“ ... ...