Decizia CCR nr. 201/2017Punctul 14

14. În vederea stabilirii obiectului excepției de neconstituționalitate, analizând susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta critică doar teza a cincea din dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, teză referitoare la „cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare“. În ceea ce privește dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acestea se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016. Cât privește dispozițiile art. 493 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, a constatat că sintagma „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul dispozițiilor art. 493 din Codul de procedură civilă este neconstituțională. În prezenta cauză, dispozițiile art. 493 din Codul de procedură civilă sunt criticate însă din altă perspectivă. Prin urmare, obiect al excepției îl constituie dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza a cincea din Legea nr. 2/2013, precum și ale art. 483 alin. (2) și art. 493 din Codul de procedură civilă. ...