Decizia CCR nr. 181/2017Punctul 21

21. Distinct de cele reținute prin deciziile anterior menționate, ale căror considerente și soluții își găsesc valabilitatea și în prezenta cauză, Curtea constată, cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la art. 1 alin. (5) din Constituție, că, potrivit jurisprudenței sale, o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 259 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 17 august 2016, paragraful 17). Or, prin raportare la considerentele anterior enunțate, Curtea reține că dispozițiile art. 346 alin. (2) -(7) din Codul de procedură penală îndeplinesc cerințele de claritate, precizie și previzibilitate specifice standardului calității legii. ...