Decizia CCR nr. 182/2017Punctul 19

19. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Întrucât încheierea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate a fost pronunțată pe data de 22 martie 2016, iar constatarea neconstituționalității textului criticat a intervenit, prin pronunțarea și publicarea deciziilor nr. 540 din 12 iulie 2016 și nr. 432 din 21 iunie 2016, după data încheierii anterior referite, urmează ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (1) cu privire la soluția legislativă care exclude atacarea cu recurs în casație a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, și art. 436 alin. (2) cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării cererii de recurs prin avocat din Codul de procedură penală să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014). ...