Decizia CCR nr. 184/2017Punctul 18

18. Prin urmare, instituirea măsurii sechestrului asupra bunurilor inculpatului și menținerea acestei măsuri ulterior achitării acestuia, pentru o perioadă de 30 de zile, în ipoteza prevăzută la art. 397 alin. (5) teza a doua din Codul de procedură penală, sau până la soluționarea acțiunii civile de către instanța civilă, în ipoteza formulării de către persoana vătămată sau de către succesorii săi a unei acțiuni civile, potrivit art. 27 alin. (2) din Codul de procedură penală, este de natură a limita exercitarea dreptului de proprietate privată asupra bunurilor care fac obiectul măsurilor asigurătorii, limitare ce respectă însă dispozițiile art. 53 din Constituție. Astfel, aceasta este prevăzută prin lege, în speță, prin Codul de procedură penală, are un scop legitim, constând în apărarea drepturilor persoanei vătămate prin săvârșirea unei fapte producătoare de prejudicii sau a succesorilor ei, fiind, totodată, o măsură necesară într-o societate democratică, impusă de nevoia asigurării posibilității executării hotărârilor civile pronunțate în cauzele ce au ca obiect soluționarea unor acțiuni promovate conform art. 27 alin. (2) din Codul de procedură penală. De asemenea, dispozițiile textului criticat se aplică în mod nediscriminatoriu, pentru o perioadă limitată de timp și nu sunt de natură a afecta substanța dreptului de proprietate privată ce are ca obiect bunurile supuse sechestrului. ...