Decizia CCR nr. 188/2017Punctul 23

23. Curtea reţine că autorii excepţiei susţin, de asemenea, că prin reglementarea cuprinsă în art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006, republicată, se încalcă principiul egalităţii dintre furnizorii de utilităţi (energie electrică, energie termică, gaze naturale, salubritate etc.), care nu beneficiază, ca şi furnizorii de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare, de acelaşi avantaj al titlului executoriu pe care factura emisă de aceştia din urmă îl are, astfel încât instituirea unui regim preferenţial pentru furnizorii de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare nu se justifică şi este discriminatorie faţă de ceilalţi furnizori. Or, Curtea reţine că, potrivit art. 44 din Legea nr. 241/2006, republicată, lege specială, prevederile acesteia se completează inclusiv cu prevederile Legii nr. 51/2006, republicată, lege generală. Prin urmare, în contextul criticilor formulate, Curtea constată că prin art. 42 alin. (6^1) din Legea nr. 51/2006, republicată, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr. 225/2016, s-a statuat că „Factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice constituie titlu executoriu“. Prin această reglementare legiuitorul a uniformizat legislaţia aplicabilă pentru toate serviciile de utilităţi publice, astfel încât toţi operatorii de servicii de utilităţi publice să poată beneficia de puterea de titlu executoriu a facturilor emise pentru asemenea servicii, fiind exclusă, astfel, orice situaţie discriminatorie. Legiuitorul a optat pentru o atare soluţie legislativă având în vedere domeniul specific al serviciilor publice, pentru a se putea asigura recuperarea cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizare, împrejurare faţă de care se poate asigura şi continuitatea acestora. ...