Decizia CCR nr. 163/2017Punctul 31

31. Constituționalitatea textului de lege criticat din perspectiva vizată de autorii prezentei excepții este susținută și de raționamentul pe care Curtea l-a dezvoltat în Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, prin care a constatat, în materie procesual penală, că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă în textul legal analizat [art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală] care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Curtea a reținut că legiuitorul s-a îndepărtat de soluția legislativă cuprinsă în Codul de procedură penală din 1968, modificat prin Legea nr. 177/2010, care viza doar procesele în care fusese invocată excepția de neconstituționalitate admisă după rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate. Astfel, în noua redactare, legiuitorul a făcut aplicabilă procedura revizuirii în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate tuturor cauzelor definitiv judecate, asimilând efectul deciziei de admitere a Curții Constituționale din materie penală cu cele ale unei legi penale mai favorabile. Or, Curtea a reținut (prin decizia antereferită, paragraful 33) că o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a invocat excepția de neconstituționalitate admisă în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine și stabilitate juridică. În acest fel, Curtea a dat eficiență prevederilor constituționale care garantează dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. ...