Decizia CCR nr. 138/2017Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată, autoarea acesteia, susține, în esență, că sintagma „sub influența unor substanțe psihoactive“ din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (2) din Codul penal este neconstituțională, întrucât încalcă principiul legalității incriminării. Arată că, spre deosebire de alin. (1) al art. 336 din Codul penal, care face referire la o îmbibație alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge, alin. (2) al aceluiași articol incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană aflată „sub influența unor substanțe psihoactive“, fără a prevedea un nivel minim al concentrației de substanțe psihoactive în organism. Consideră că dispozițiile de lege criticate sunt lipsite de previzibilitate și claritate, deoarece nu poate fi determinat cu exactitate înțelesul sintagmei „sub influența unor substanțe psihoactive“, astfel că destinatarii legii nu pot să își dea seama dacă acțiunile lor intră sau nu sub incidența normei de incriminare. Totodată, în lipsa prevederii în textul de lege a unei concentrații minime de substanțe psihoactive în sânge sau în urină, concentrație în funcție de care să se poată aprecia dacă o persoană se află sau nu sub influența unor astfel de substanțe - similar ipotezei de la alin. (1) al art. 336 din Codul penal -, instanța de judecată este pusă în dificultate cu privire la individualizarea pedepsei și a executării acesteia. Susține că, nefiind definită sintagma „sub influența unor substanțe psihoactive“ prin raportare la un nivel al concentrației minime de astfel de substanțe în organism, este posibil să fie trimisă în judecată o persoană care ar avea, la momentul depistării în trafic, o concentrație infimă, care nu ar fi fost de natură a-i influența abilitățile de șofer, știut fiind faptul că o mare parte dintre substanțele psihoactive au o remanență în organism de la câteva zile până la câteva luni. Astfel, arată că, în cazul marijuanei, metaboliții canabisului - din cauza liposolubilității -, persistă mult timp în țesuturile grase, de unde sunt eliberați lent și eliminați din organism în decurs de câteva zile, săptămâni sau chiar luni de la ultima expunere, în funcție de intensitatea și frecvența utilizării. Menționează că, în consens cu jurisprudența Curții Constituționale, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se și previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat (Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Instanța de judecată, autoare a excepției, apreciază că dispozițiile de lege criticate nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate a legii, fiind contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Invocă, în acest sens, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că legea trebuie să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului (Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). Așadar, o normă legală îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de conținutul normei respective. ...