Decizia CCR nr. 147/2017Punctul 29

29. În final, referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 148 din Constituţie, prin prisma susţinerii unei contradicţii între prevederile art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006 şi cele ale Directivei 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa, că nu este competentă să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (devenit Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene) sau cu dispoziţii comunitare cu caracter obligatoriu. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010 şi Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010. Curtea precizează că invocarea dispoziţiilor Directivei nr. 2014/23/UE în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin (9) din Legea nr. 51/2006 nu are relevanţă constituţională în exercitarea controlului de constituţionalitate. De altfel, Curtea observă că, la momentul invocării excepţiei, termenul de transpunere a directivei în dreptul intern nu expirase Astfel, prevederile art. 51 alin. (1) din Directivă stabilesc că: „Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 18 aprilie 2016“. ...