Decizia ÎCCJ nr. 64/2025 (HP)Punctul VI

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 03.03.2025 · dosar 2.436/1/2024
Punctul VI
VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept 30. Completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în Dosarul nr. 487/101/2023 a apreciat că plata orelor prestate suplimentar nu este condiționată de existența unei cereri scrise anterioare de acordare de timp liber compensatoriu. ... 31. Analizând dispozițiile art. 21 din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 35 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. 4-6 din Ordinul nr. 35/2019, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de trimitere nu a identificat nicio normă care să impună salariatului formularea unei cereri scrise pentru acordare de timp liber compensatoriu pentru orele lucrate peste program, iar intimata nu a putut prezenta o procedură internă care să prevadă o astfel de cerință. ... 32. Refuzul de onorare a cererii de acordare a timpului liber compensatoriu, la care face trimitere pârâta, refuz care, pentru a fi exprimat, necesită într-adevăr o cerere, este prevăzut doar în art. 8 din Legea nr. 554/2004, normă care, în opinia instanței de trimitere, nu își găsește aplicabilitatea în cauză. ... 33. În concluzie, obligația de acordare a zilelor libere aparține angajatorului, pentru salariat fiind un drept, iar dacă această obligație nu este îndeplinită de către angajator în acel termen de 60 de zile calendaristice sau dacă, înainte de curgerea acestui interval sau ulterior acestui interval, raporturile de muncă dintre părți încetează și zilele libere nu au fost acordate salariatului înainte de încetarea contractului individual de muncă, în astfel de situații devine incidentă ipoteza legală din cuprinsul art. 123 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii), respectiv angajatorul este obligat să îi plătească salariatului său un spor pentru orele suplimentare efectuate. ... 34. În niciun caz, neefectuarea zilelor libere, cât timp raporturile de muncă între părți s-au aflat în derulare, nu are drept efect stingerea dreptului fostului salariat de a cere plata lor, dispozițiile art. 123 alin. (1) din Codul muncii fiind foarte clare în acest sens. ... 35. Faptul că reclamantul cere plata orelor suplimentare după încetarea raporturilor de muncă nu are nicio relevanță, pentru că dispozițiile Codului muncii nu instituie vreo decădere a salariatului din dreptul de a solicita plata orelor suplimentare efectuate, dacă acesta nu le-a cerut cât încă mai avea calitatea de salariat, singura condiție fiind aceea ca aceste drepturi salariale să fie pretinse în interiorul termenului de prescripție de trei ani. ... 36. De altfel, în speță, deși pârâta invocă lipsa unei cereri scrise de acordare a timpului liber compensatoriu, în fiecare dintre lunile în discuție, reclamantului i-a fost acordat fie timp liber și majorare salarială, fie doar una dintre aceste compensații (chiar în absența unei cereri în acest sens), care însă nu au acoperit integral orele suplimentare pe care acesta le-a efectuat. ... 37. Nici susținerea potrivit căreia, în lipsa unei cereri, instituția nu are cum să știe când dorește salariatul să beneficieze de timp liber nu este pertinentă, întrucât timpul liber se acordă, în principal, în funcție de posibilitățile instituției și numai în mod excepțional, în funcție de nevoile angajatului. ... ...
Sursa oficială ↗