Decizia CCR nr. 122/2017Punctul 19

19. Distinct de cele reţinute prin Decizia nr. 1.041 din 14 septembrie 2010, Curtea constată că suspendarea exercitării dreptului de a conduce, conform textelor criticate, drept consecinţă a încălcării unei reguli de circulaţie de natură a pune în pericol siguranţa participanţilor la traficul rutier, în condiţiile clasării, achitării sau încetării procesului penal, nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie a persoanei în cauză. În acest sens, Curtea reţine că dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie au în vedere considerarea ca nevinovată a persoanei care săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală până la momentul rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti prin care se constată vinovăţia persoanei în cauză. În acelaşi sens, prin Hotărârea din 10 februarie 1995, pronunţată în Cauza Allenet e Ribemont împotriva Franţei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că organele judiciare care instrumentează cauzele au obligaţia de a se abţine de la orice referire care să reflecte în vreun fel o prejudecată cu privire la vinovăţia acuzatului. ...