Decizia CCR nr. 134/2017Punctul 11

11. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 291 alin. (1) din Codul penal, cu referire specială la sintagma „lasă să se creadă că ar avea influenţă asupra unui funcţionar public“ este neîntemeiată. Art. 291 din Codul penal se referă la persoana care „are influenţă sau lasă să se creadă că ar avea influenţă asupra unui funcţionar public“, ceea ce înseamnă că influenţa sa poate fi reală sau presupusă, totodată, conjuncţia „şi“ legând această influenţă de promisiunea pe care respectiva persoană o face, de a determina funcţionarul public „să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri“. Apreciază că textul de lege criticat este clar şi previzibil şi subliniază că influenţa, reală sau presupusă, este subordonată scopului urmărit de persoana care săvârşeşte o astfel de infracţiune, acela de a obţine bani sau foloase pe care le pretinde, primeşte sau acceptă. ...