Decizia CCR nr. 126/2017Punctul 23

23. Aşadar, Curtea constată că legiuitorul a limitat la o fază distinctă de parcurs a procesului penal posibilitatea invocării excepţiilor referitoare la competenţa instanţei, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor sau legalitatea actelor efectuate de organul de urmărire penală, fază în care nu se stabileşte vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului. Faţă de susţinerile autorului excepţiei, Curtea reţine că - în ipoteza examinării, în procedura de cameră preliminară, a legalităţii încheierilor judecătorului de drepturi şi libertăţi - judecătorul de cameră preliminară va constata eventualele cazuri de nulitate şi va exclude probele administrate cu autorizarea/confirmarea nelegală a judecătorului de drepturi şi libertăţi doar analizând aspectele de legalitate şi fără să transforme camera preliminară într-o cale de atac. De altfel, împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară procurorul, părţile şi persoana vătămată pot formula contestaţie, în temeiul art. 347 din Codul de procedură penală. În aceste condiţii, având în vedere considerentele mai sus invocate, Curtea constată că procedura judecăţii în camera preliminară nu încalcă normele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, asigurând garanţiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil. ...