Decizia CCR nr. 111/2017Punctul 6

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care arată că dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, însă consideră că sunt suficiente motive pentru care Curtea ar putea reveni asupra jurisprudenţei sale, cu atât mai mult cu cât soluţia pronunţată a fost de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei. În acest sens prezintă contextul apariţiei taxei clawback şi arată că în anul 2011 contribuţia statului a fost plafonată la suma de 1.515 milioane lei, în timp ce contribuţia deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor a rămas variabilă. În continuare susţine că prin creşterea volumului de medicamente necesare incluse în programele de sănătate, contribuţia deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor a devenit din ce în ce mai mare. Ca atare, apreciază că norma legală care plafonează bugetul aprobat trimestrial la suma de 1.515 milioane lei este imprecisă şi încalcă atât dreptul de proprietate privată, cât şi principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale, principiu care presupune ca sarcina să fie dreaptă. Pentru toate aceste motive solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. ...