Decizia CCR nr. 131/2017Punctul 16

16. Curtea constată că această critică nu poate fi primită, deoarece controlul constituţionalităţii prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internă. În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. În aceste condiţii, Curtea constată că nu se află în prezenţa unor veritabile critici de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (16) şi alin. (21) din Legea nr. 254/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. ...