Decizia CCR nr. 108/2017Punctul 20

20. În schimb, pentru a ridica excepţia de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească, în mod artificial, a apreciat legătura cu soluţionarea cauzei exclusiv prin prisma prevederilor de drept penal substanţial cuprinse la art. I pct. 3 din ordonanţa de urgenţă criticată, text care nu era încă în vigoare la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, nefăcând parte din fondul activ al legislaţiei. Or, este de domeniul evidenţei că un text legal care nu este în vigoare [art. I pct. 3] nu poate avea legătură cu soluţionarea unei cauze aflate pe rolul unei instanţe judecătoreşti; calculul de oportunitate realizat de instanţă prin indicarea caracterului potenţial sau eventual de aplicare a textului legal respectiv în cauză, din punctul de vedere al receptării acestuia în fondul activ al legislaţiei, denotă tocmai lipsa sa de legătură cu cauza a quo. De altfel, Curtea a stabilit că legătura cu soluţionarea cauzei „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului“ [cu titlu exemplificativ, menţionăm Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26, sau Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26]. ...